Protv iese din nou la rampa...

Cu ocazia sarbatoririi zilei nationale a Romaniei, de 1 decembrie, daca se mai poate numi sarbatoare, PRO TV a iesit iarasi cu o provocare , mare provocare dupa parerea mea intrucat eu cel putin nu mi-am pus intrebarea asta pana acum - De ce iubesc Romania- dimpotriva am incercat mereu sa ma autosugestionez, sa-mi aduc argumente cat de cat plauzibile cum ca in tarisoara asta nu e asa de rau precum cred eu...

Una peste alta proiectul mi se pare unul ok acum ramane sa vedem declaratiile din cabina va fi cel mai surprinzator sa auzi declaratiile, comparandu-le pe cele ale romanilor plecati din tara si cei care inca locuiesc aici, paradoxul va fi ca cei care vor vorbi mai frumos despre Romania vor fi cei plecati deja...(pentru ca ajunsi acolo si asigurandu-si un trai de confort vor plange si vor aprecia la Romania doar lucrari bune ramase in urma).

Cert este ca de cate ori mi-am pus problema plecarii si relocarii in alta tara am avut o strangere de inima nu doar ptr factorul uman lasat in urma (prieteni, rude, cunostinte) si pentru faptul ca numai facand un exercitiu de imaginatie aveam un "cosmar" exemplificat prin : clima diferita, oameni care nu vorbesc limba ta, indiferenta, rautatea, rasismul, in general spirit de "nordici"(tara in care m-as reloca-pentru ca in Romania sunt convinsa ca va veni si vremea aceasta- este din nordul europei oarecum), dar mai ales teama ca datorita unui "covor" bine asezat si batatorit de "altii" inainte, covor nu tocmai de cal.I dimpotriva, vei fi si tu judecat si tratat dupa "itele acestuii covor batatorit".

I DO NOT

Vremuri de cumpana"

...poate ca unii oameni daca s-ar pune in locul meu ar fi multumiti cu ce au, poate ca altii ar spune "are doar o viata mediocra", problema interioara care se da este cum cred eu ca este viata mea, ce vreau eu sa fac acum si pe mai departe in viitorul apropiat... ce pot sa fac din ce vreau si unde anume in ROmania, in alta tara? daca aleg var.II cu ce pret o aleg, cu pretul pierderii unor ani buni pentru facut altceva, mai exact sa-mi intemeiez o familie, adica sa aduc implinirea in familie, sa fac un copil?

Astea sunt doar putinele intrebari care ma framanta si ma impiedica sa-mi gasesc linistea interioara.

Sa zicem ca ne decidem(eu si EL) asupra uneia dintre variante, cea in detrimentul careia am ales va ramane in continuare o frustrare, o neimplinire; alegand va rianta II cu copilul se schimba absolut toate datele problemei si orice ti-ai propune apoi sa faci e imposibil de planificat pentru ca totul se va raporta la "el-bebe", dar macar vei fi inca tanar sa ai puterea si curajul sa incepi de la zero orice, sa-ti implinesti si acele ganduri in detrimentul carora ai ales...

Ideea este ca de hotarat ne-am hotarat, acum numai Dumnezeu ne poate veghea sa ne gestionam si celelalte ganduri ce vor ramane neatinse care vor fi tot spre binele "lui" si al nostru.

Probabil ca cel mai lejer si natural ar fi, daca la baza acestor lucruri atat de frumoase(precum intemeierea unei familii in plenitudinea sensului pe care-l poate avea) nu ar mai sta atatea probleme de filososfie ale vietii si ne-am lasa purtati pur si simplu pentru ca, cu siguranta "acel ceva minunat" iti va umple toate golurile spirituale si-ti va inlatura toate neimplinirile...

Asa ca go for it, whether is a boy or a girl it will still be a miracle of love!!!

In tot acest timp de lipsa din blogosfera,

S-au intamplat multe in aceasta lipsa, "multe" si pline de trairi unice, deosebite.

Mai exact la doar 8 luni de casnicie, am facut un pas important si anume am fost "nasi" am calauzit, mai exact am indraznit sa calauzim pe drumul vietii (caci nici experienta noastra de viata nu este covarsitor mai mai mare decat a lor) doi tineri frumosi prieteni de-ai nostri de altfel.

Este o experienta frumoasa care te leaga de cei doi altfel decat te leaga o prietenie, te leaga un "ceva" pe care nu-l pot defini doar intr-un cuvant ci in mai multe: reasponsabilitate, sprijin oricand, oricum, oricat....respect, distractie- mai ales ca suntem de varste foarte apropiate.

O sa va pun cateva dovezi graitoare legate de aceasta traire... in aceasta postare

Dar nici vacanta nu a ramas mai prejos, dupa acest eveniment am plecat impreuna in vacanta in Spania - Isla Cristina, am vizitat si imprejurimile printre care si sevilia(vezi http://www.mircea-badea.ro/)...

Impresii la cald si la rece, la rece nu prea a fost cazul:

-fericirea mea cea mai mare a fost faptul ca in Isla Cristina unde am fost noi nu aveau resedinta prea multi romani asa ca nu am beneficiat de bai de socializare pe care nu stiu de ce, fiecare roman cu care te intalnesti peste granitele tarii simte nevoia sa si le manifeste, (probabil ca simtul asta patriotic se manifesta numai inafara tariii ca in tara sa crapi si nu ai fi bagat in seama macar d-apoi ajutat).

- un al lucru pe care l-am observat si l-am apreciat foarte tare este ca spaniolii cel putin cei din sud-vest unde am poposit noi sunt mult mai umani si mai sufletisti decat o sa vedem vreodata la noi, sunt destul de primitori nu judeca dupa generalizari si asta m-a facut sa ma simt bine, (spre deosebire de Roma-italia unde fugeau numai cand auzeau limba romana iar in magazine se postau "asistentii" ddin magazin fix in ceafa ta de teama antecedentelor de "furt" ale altor romani) stiu sa-si vanda "marfa" nu conteaza ce natie esti el trebuie sa-si faca treaba ,...si bine....; revenind la partea cu , calitatea acestora de sufletisti va spun de ce am ajuns la aceasta concluzie, spre surprinderea mea am intalnit pe acolo prin zonele prin care am umblat multe persoane cu diferite forme de dizabilitati - persoane care la noi in tara sunt etichetate si izolate de societate, din pacate, mentalitate de 2 lei nu ai cum sa o schimbi(referitor la acest subiect o sa mai postez o intamplare a unor prieteni a caror fetita s-a nascut decat cu un degetel la una din manute)-in schimb acolo toata lumea inclusiv persoanele care nu aveau nimic in comun cu persoanele afectate incercau sa le faca sa se simta oameni normali sa-i includa in activitati normale sa nu se poarte diferit sau mai grav sa-i excluda din cotidian....la noi nu o sa vedem asa ceva nici intr-o mie de ani , romania este tara in care "handicapat" este o eticheta folosita in sens peiorativ chiar si persoanelor sanatoase dpdv medical :(

- pentru ca tot eram foarte aproape de granita cu POrtugalia, am poposit si pe acolo intr -un oras numit FARO, ce am de spus despre POrtugalia sunt urmatoarele: daca asa arata o tara care tine titlurile ziarelor din toata europa pe motiv ca este in prag de faliment sau maa rog ca are mari porbleme financiare atunci Romania ar trebui scoasa de pe harta Europei....atat am de completat, in rest bravo lor ptr ca nu vb spaniola(probabil din spirit de competitie sau nu stiu din ce motiv nu se inteleg deloc spaniolii cu portughezii in niciun dialect) in schimb majorit atea daca vedeau ca esti strain iti vb in engleza lucru pe care in spania greu il gasesti de abia dc stiaua o boaba.

Cam atat cu observatiile de natura psihosociala despre cele 2 natii, despre peisaj nimic rau de spus imi place cultura lor, ei ca popor stilul de viata, constructia caselor (probabil prt ca erau modele de case de plaja)....dar cele mai graitoare sunt pozele asa ca o sa pun cateva in postul urmator deocamdata atasez cateva de la evenimentul de dinainte de vacanta _ nunta finilor_.

Numai bine!

Here comes the summer sun...

He burns my skin:P

Isla Cristina, Spain... sosim.

Dupa 2 saptamani de desfatare si soare si plaja tot ce, cum cat cuprinde cu siguranta o sa cant : Ce mica a fost vacanta mare si ce dor mi-a fost de ea...
Dar pana atunci mai e putin asa ca trebuie sa scriu despre niste meleaguri minunate pe care am avut ocazia sa pasesc si anume Bucovina si insiruirea de lacasuri sfinte care din pacate pentru oameni a devenit un obiectiv turistic si atat si nu un loc de reculegere.

Ma intreb cata bunatate si intelepciune trebuie sa aiba maicutele sau calugarii pentru cate vad si aud de la miile de oameni care trec pragurile acestor lacasuri; e adevarat ca este si o sursa financiara consistenta fie pomelnicele, fie obiectele religioase cu care fiecare pleaca de acolo dar linistea lor nu e aceeasi cu atatia intrusi "patati"...

Daca as avea vreodata ocazia, mai pe la varsta a doua sa, sau s-ar pune problema unei relocari in Romania cu asiguranta as alege Bucovina si nu oras ci un sat care pastreaza obiceiurile traditiile, acolo lumea merge duminica in costum popular la biserica, cu mic cu mare toata familia....acolo nu e semnal la telefon dar ai tot ce-ti poti dori ograda cu animale, flori verdeata, cele mai ordante capite si pasuni.....e un loc despre care pot spune fara sa par sinistra inainte de vreme.....dar eu acolo as vrea sa mor....sa-mi petrec ultima parte a vietii.

SI ca dovada atasez cate imagini graitoare, sa spuneti voi daca nu sunt minunate aceste meleaguri...

Ma rog pozele sunt in partea de sus, nu ma prea pricep cu partea tehnica continutul conteaza....

Sa auzim de bine!

Barbatul si masina lui...

O oarecare duminica...zi geroasa suficient de geroasa incat sa nu te arunci intr-o aventura gen "spalatul masinii" chiar si la spalatorie daca are loc acest proces, dar "uita-te la ea saracuta ce murdara e", zis si facut.
Intram in curtea spalatoriei suficient de mare incat sa incapa vreo 15 masini, de altfel erau deja 10, unele in asteptare altele in lucru....masculii isi admirau "piesa", sa precizam ca erau cam toate categoriile de barbati respectiv masinile lor adica:

• barbati sositi cu masinile de firma pe care le folosesc si in timpul liber deci trebuie sa se ingrijeasca de ele (caci eticheta conteaza),
• cocalari cu cate o pisi blonda aproape goala (dar care in contextul asta putea sa defileze si goala nu avea nici un succes caci, privirile barbatilor absorbeau "piesele" lor in procesul lor de curatare),
• barbati care au trudit din greu si intr-un final si-au implinit visul de a avea in sfarsit o masina....aceasta truda se putea observa prin faptul ca participa cot la cot la slefuirea si curatirea ei cu cel insarcinat sa faca treaba asta,
• s.a. specii de masculi pe cale de inmultire si diversificare (ca tipologie de "barbat cu masina")

Dar cel mai interesant moment este de departe urmatorul: "masculul meu"(prefer sa i pastrez anonimatul) imi atrage atentia printr-o privire lunga, nostalgica aproape languroasa (dupa o astfel de privire nu puteai sa ti imaginezi decat ca se uita dupa ce stii ce frumusete, bunaciune de femeie) desi in directia in care se uita erau un fel de adaposturi unde se curatau interior masinile deci femei nu prea aveau ce sa caute pe acolo.... imi indrept si eu privirea spre directia privirii lui si ce sa vezi masina lui....la care urmeaza intrebarea lui de la care oricum nu astepta raspuns: De cati ani o am?(despre masina era vb evident) s. a detalii prea dureroase sa intram in amanunte....

PS Suntem impreuna de vreo 6 ani si casatoriti de 3 luni si niciodata nu m-a privit asa "frumos", asa ca femeile la rand sa astepte caci masinile vor ocupa un loc deosebit in viata barbatului (anumitor barbati - desi tind sa cred ca e vb de o mare majoritate).

:))))))))))))))))))))

Cam asta este starea mea generala, nu exista nimic care sa ma provoace pozitiv, in care sa ma implioc cu placere care sa ma puna in valoare....decat rutina

zilnica.

Nimicuri si franturi din viata mea....

Nimicuri si franturi din viata mea....

Cautand pe google bloguri de duh cu care sa-mi umplu timpul atunci cand nu am foarte multa activitate asa cum sunt zilele de vineri de obicei, mi am adus aminte ca am creat si eu odata unul...
Uitandu-ma prin el mi am dat seama ca deja a trecut un an de cand fiintez in blogosfera, slabut ce i drept ca si postari...dar recitind cateva dintre postari cea cu wishlist2010 am descoperit ca nicic unul din punctele de acolo nu le am atins decat asa cu teama, cu varfurile degetelor si concluzia este ca nu-mi mai permit sa mi ofer astfel de placeri, mici hobby-uri...decat cea cu cartile mi-a ramas care este la indemana mea totusi si nu ma costa mai nimic dimpotriva imi aduce un plus cultural macar si spiritual.
Cat despre imprejurarile politice si situatia generala din tara nu vreau sa deschid subiectul, la tv daca ma mai uit caci in ultima vrema: dr.house is in the house (cine stie cunoaste), prefer sa ma uit doar la hbo discovery, national geographic si altele de gen.
Ce mai in sus si in jos vremurile pe car le traversam nu sunt prielnice pentru nimic, resimt din ce in ce mai des greutatile unui adult pe care dupa parerea mea nu ar trebuie sa le am de la varsta asta dar nu am vrut noi capitalism si democratie fiecare a intels ce a vrut din asta...si a generat multe fenomene printre care si maturizarea asta precoce si grija zilei de maine si banilor destul de timpurie pentru tinerii din zilelel noatre...adica sa ajungi ink din liceu sa lucrezi par time uri nu e usor si noi nu stiam ce i asta cand era de 14-15 ani...
Noh asta este numai cu Dumnezeu inainte putem sa depasim greutatile si vicisitudinile vietii...
Revin cu noutati sper, tocmai am fost sunata pentru un interviu asa ca sper sa fie vesti bune...


Sa auzim de bine!