Protv iese din nou la rampa...

Cu ocazia sarbatoririi zilei nationale a Romaniei, de 1 decembrie, daca se mai poate numi sarbatoare, PRO TV a iesit iarasi cu o provocare , mare provocare dupa parerea mea intrucat eu cel putin nu mi-am pus intrebarea asta pana acum - De ce iubesc Romania- dimpotriva am incercat mereu sa ma autosugestionez, sa-mi aduc argumente cat de cat plauzibile cum ca in tarisoara asta nu e asa de rau precum cred eu...

Una peste alta proiectul mi se pare unul ok acum ramane sa vedem declaratiile din cabina va fi cel mai surprinzator sa auzi declaratiile, comparandu-le pe cele ale romanilor plecati din tara si cei care inca locuiesc aici, paradoxul va fi ca cei care vor vorbi mai frumos despre Romania vor fi cei plecati deja...(pentru ca ajunsi acolo si asigurandu-si un trai de confort vor plange si vor aprecia la Romania doar lucrari bune ramase in urma).

Cert este ca de cate ori mi-am pus problema plecarii si relocarii in alta tara am avut o strangere de inima nu doar ptr factorul uman lasat in urma (prieteni, rude, cunostinte) si pentru faptul ca numai facand un exercitiu de imaginatie aveam un "cosmar" exemplificat prin : clima diferita, oameni care nu vorbesc limba ta, indiferenta, rautatea, rasismul, in general spirit de "nordici"(tara in care m-as reloca-pentru ca in Romania sunt convinsa ca va veni si vremea aceasta- este din nordul europei oarecum), dar mai ales teama ca datorita unui "covor" bine asezat si batatorit de "altii" inainte, covor nu tocmai de cal.I dimpotriva, vei fi si tu judecat si tratat dupa "itele acestuii covor batatorit".

I DO NOT

Vremuri de cumpana"

...poate ca unii oameni daca s-ar pune in locul meu ar fi multumiti cu ce au, poate ca altii ar spune "are doar o viata mediocra", problema interioara care se da este cum cred eu ca este viata mea, ce vreau eu sa fac acum si pe mai departe in viitorul apropiat... ce pot sa fac din ce vreau si unde anume in ROmania, in alta tara? daca aleg var.II cu ce pret o aleg, cu pretul pierderii unor ani buni pentru facut altceva, mai exact sa-mi intemeiez o familie, adica sa aduc implinirea in familie, sa fac un copil?

Astea sunt doar putinele intrebari care ma framanta si ma impiedica sa-mi gasesc linistea interioara.

Sa zicem ca ne decidem(eu si EL) asupra uneia dintre variante, cea in detrimentul careia am ales va ramane in continuare o frustrare, o neimplinire; alegand va rianta II cu copilul se schimba absolut toate datele problemei si orice ti-ai propune apoi sa faci e imposibil de planificat pentru ca totul se va raporta la "el-bebe", dar macar vei fi inca tanar sa ai puterea si curajul sa incepi de la zero orice, sa-ti implinesti si acele ganduri in detrimentul carora ai ales...

Ideea este ca de hotarat ne-am hotarat, acum numai Dumnezeu ne poate veghea sa ne gestionam si celelalte ganduri ce vor ramane neatinse care vor fi tot spre binele "lui" si al nostru.

Probabil ca cel mai lejer si natural ar fi, daca la baza acestor lucruri atat de frumoase(precum intemeierea unei familii in plenitudinea sensului pe care-l poate avea) nu ar mai sta atatea probleme de filososfie ale vietii si ne-am lasa purtati pur si simplu pentru ca, cu siguranta "acel ceva minunat" iti va umple toate golurile spirituale si-ti va inlatura toate neimplinirile...

Asa ca go for it, whether is a boy or a girl it will still be a miracle of love!!!